Nu e om de rând, pare-se… Cel puţin nu cred că se mai consideră astfel, din moment ce înjură doar înspre cei ce par că au învăţat să lase de la ei.
Aparent-distinsul comentator, care se bucură de sărăcia pensionarilor şi îmi să doreşte să particip la foamea naţiunii, este persoană publică. Ne-am şi ciocnit în trecut, la câteva întâlniri, pare-se. Am găsit pe site-ul partidului din care face parte, care ştie – sau nu – de preocupările domniei sale faţă de cetăţean, câteva informaţii publice ce fac referire la atitudini.
Manuel Avramescu
Consilier Local, Consiliul Local sector 6Program audienţe (la sediul PNL Sector 6):
Marţi: de la 17.00 la 19.00
Joi: de la 17.00 la 19.00
Vineri: de la 17.00 la 19.00Site / blog:
http://atitudini.wordpress.com/Un dialog cu dumneavoastră nu se rezumă doar la a impartăşi opinii pe teme de interes comun.
Dialogul cu dumneavoastră este premisa rezolvării tututor problemelor ce îşi caută soluţii.
Dragi prieteni, vă sunt alături şi vă invit să purtăm discuţii deschise, născute din respect şi încredere.
Doar împreună vom câştiga în cursa pentru un sector aşa cum ni-l dorim.
Mai sunt şi alţii care se plâng de dumnealui: vezi AICI şi AICI.
Vreţi „audienţă” la domnul Avramescu? Fiţi atenţi la limbaj:
Scriu ce vreau si unde vreau. Iar despre fecale… POFTA BUNA! (pentru ca in tine am aruncat si te-am nimerit in gura) – citat din ultimul comentariu la adresa mea.
Domnul Avramescu cică reprezintă alternativa la mizeria ce ne-o servesc guvernanţii!… Promovează revoluţia bunului simţ şi respectul faţă de cetăţean, ce-or mai fi şi ălea, în zilele noastre… Acum mă gândesc: foarte tare! Oare el ne oferă o atitudine cu care partidul se identifică? Dacă da, atunci cred că va trebui să o dea anonimă, dar să o ştim cu toţii…
Dacă aveţi timp şi curiozitate, puteţi vedea, pe blogul lui, de unde a pornit înverşunarea. Nu i-am furat nimic, nu i-am omorât părinţii. L-am contrazis (ups) şi lipsa lui de argument, în timpul campaniei electorale, l-a făcut să-şi dea arama pe faţă.
Acum că ştiu cine este, înţeleg şi de ce se teme de Băsescu. E o poveste mai veche, cu o judecătoare, cu Dinu Patriciu şi cu nişte bani daţi din întâmplare exact cui trebuie şi la momentul potrivit(!). Nu ştiu ce a făcut în spatele uşilor capitonate din birourile prin care îşi pierde vremea şi nici ce e adevărat din toată povestea, dar am un feeling legat de faptul că se teme de un posibil viitor întunecat, din raţiuni penale. Repet: nu ştiu, dar parcă nici nu mă interesează… Probabil că, dacă încep să întreb, să verific, să umblu, aş putea afla mai multe, dar m-aş opri aici, fie şi numai de dragul evitării unui conflict ce se poate adânci. În plus nu aş face decât ce urăsc în atitudinea lui nepotrivită. Ştiu doar că e baştan. De acolo tupeul care mă uimeşte , încă, şi acum. De acolo aroganţa şi flegmele. De acolo uimirea că vorbesc, că gândesc, că exist… Mai ştiu şi că tagma lor nu poate mai mult, aşa că nu voi ajunge niciodată la un rezultat. Sper să mă uite, că să îl uit la rându-mi. Nu cred că îşi permite un război cu toţi înjuraţii domniei sale de până acum…
I N T E G R U 
Lasă un comentariu